ORTODONTIE

Pe lângă aspectul inestetic, dinţii pozitionati incorecte sunt mai greu de îngrijit, pot fi pierduţi mai devreme din cauza cariei şi parodontopatiei. În plus, obligă muşchii masticatori la un efort suplimentar, ce poate duce la dureri de cap sau disfuncţia articulaţiei temporo-mandibulare.

Aparatele ortodontice functioneaza prin exercitarea unei presiuni usoare asupra dintilor si maxilarelor obligand dintii sa ajunga in pozitia lor anatomic corecta.

Aparatele ortodontice sunt de mai multe tipuri (fixe sau mobile) si se recomanda de catre ortodont pentru fiecare caz individualizat.

Aparatul dentar din safir sau transparent este confectionat dintr-un material cameleonic fiind greu sesizabil pe suprafata dentara.

Nu isi modifica proprietatile deoarece nu absorb coloranti și nu permit depunerea placii bacteriene.

Aparatul dentar ceramic este fizionomic avand culoarea alba si nu se poate sesiza de la departare.

Aparatul dentar metalic este primul aparat ortodontic inventat dar este pastrat si in prezent datorita costului redus si a avantajelor terapeutice pe care il ofera.

Intalnim mai multe tipuri de anomalii / afectiuni dentare ce pot fi corectate ortodontic:

  • Supraocluzie verticală (overbite) – când dinţii frontali superiori ies cu mult în faţa celor inferiori
  • Ocluzia inversă (underbite) – aspectul de buldog, când dinţii frontali inferiori sunt ieşiţi mult în faţă sau cei superiori sunt retraşi mult în spate
  • Ocluzie încrucişată – când dinţii superiori nu se potrivesc în faţă peste cei inferiori, la o muşcătură normală
  • Ocluzie deschisă – formarea unui spaţiu între suprafeţele ocluzale ale dinţilor frontali şi/sau laterali, atunci când muşcaţi pe dinţii posteriori
  • Ocluzie deschisă – formarea unui spaţiu între suprafeţele ocluzale ale dinţilor frontali şi/sau laterali, atunci când muşcaţi pe dinţii posteriori
  • Malocluzie pe linia mediană – când centrul dinţilor frontali superiori nu se aliniază cu centrul dinţilor frontali inferiori
  • Dinţi distanţiali – spaţii interdentare sau „breşe edentate”, rezultat al lipsei dinţilor sau al dinţilor care nu umplu toată arcada;
  • Înghesuire dentară – când există prea mulţi dinţi pentru a avea loc pe arcada dentară , inghesuire cauzata de eruptia molarului de minte sau de dezvoltarea incompleta a uneia dintre arcade.